Sfântul Nicolae a fost episcop în orasul Mira din provincia Lichia, provincie în sud-vestul Asiei Mici, dar ramasitele sale pamântesti se afla în catedrala din portul italian Bari, în sudul Italiei, deoarece în anul 1087, mai multi corsari italieni le-au gasit parasite de catre locuitorii din Mira, fugiti din oras de teama unei invaziei turcilor. Datorita iconografiei ,si literaturii ,viata sfântului episcop al Mirei, este între cele mai cunoscute vieti de sfinti, iar sarbatoarea lui este asteptata cu nerabdare de copiii din multe regiuni. Sfântul Ioan Gura de Aur, Sfântul Petru Damian, Sfântul Bonaventura si altii s-au întrecut în a-i aduce laude.

Conform datelor pastrate de traditie, Nicolae era fiul unor parinti crestini din Patara, în Sichia, si de mic copil a dat semne de o alegere, deosebita din partea lui Dumnezeu; respecta cu sfintenie zilele de post, se tinea departe de jocuri si vorbe necuviincioase, petrecea în rugaciune o mare parte din timpul sau si arata o bunatate îngereasca fata de toti. A vizitat manastirile din tinutul Tebaida, unde a ramas mai multa vreme printre pustnici, dar s-a reîntors în orasul natal. Episcopii întruniti la Mira pentru desemnarea unui succesor al episcopului de Mira decedat, nereusind sa cada de acord asupra persoa-nelor propuse, au hotarât sa-l aleaga pe omul care a doua zi dimineata avea sa intre cel dintâi în biserica; si deoarece Nicolae a venit primul la sfântul lacas pentru a se ruga, ei l-au ales episcop. La început s-a împotrivit, dar întelegând ca este voia lui Dumnezeu a primit, si dupa cuvenita pregatire a fost consacrat episcop.

 Conform datelor pastrate de traditie, Nicolae era fiul unor parinti crestini din Patara, în Sichia, si de mic copil a dat semne de o alegere, deosebita din partea lui Dumnezeu; respecta cu sfintenie zilele de post, se tinea departe de jocuri si vorbe necuviincioase, petrecea în rugaciune o mare parte din timpul sau si arata o bunatate îngereasca fata de toti. A vizitat manastirile din tinutul Tebaida, unde a ramas mai multa vreme printre pustnici, dar s-a reîntors în orasul natal. Episcopii întruniti la Mira pentru desemnarea unui succesor al episcopului de Mira decedat, nereusind sa cada de acord asupra persoa-nelor propuse, au hotarât sa-l aleaga pe omul care a doua zi dimineata avea sa intre cel dintâi în biserica; si deoarece Nicolae a venit primul la sfântul lacas pentru a se ruga, ei l-au ales episcop. La început s-a împotrivit, dar întelegând ca este voia lui Dumnezeu a primit, si dupa cuvenita pregatire a fost consacrat episcop.

Ca pastor sufletesc a dovedit dragoste si grija fata de turma sa nu numai în trebuintele sufletesti, dar si în lipsurile materiale. Se amintesite cazul unui om sarac care nu reusea sa-si marite pe cele trei fete ale sale, si în disperare le-a îndemnat sa urmeze si ele exemplul persoanelor usuratice. Aflând despre aceasta, sfântul episcop a pregatit o punga mare de bani si în timpul noptii a aruncat-o pe fereastra în casa nefericitului tata; peste câteva zile, fiica mai mare se pregatea de nunta. Asa s-a întâmplat si cu a doua fata. Plin de mirare, tatal a început sa stea la pânda într-un loc ascuns, pentru a-l descoperi pe binefacatorul sau atât de marinimos. Astfel a aflat ca episcopul Nicolae îl salvase pe el si pe fiicele lui de la o fapta necugetata; cu lacrimi în ochi a cazut în genunchi, i-a cerut iertare si i-a multumit; desi episcopul i-a interzis sa vorbeasca despre cele întâmplate, el nu a încetat sa laude bunatatea si delicatetea pastorului lor sfânt.

Un alt fapt amintit de cronici este învierea a trei copii omorâti de un hangiu lacom de bani si de câstig necinstit. Tocmai în noaptea crimei, Sfântul Nicolae se odihnea în hanul acela, fiind în trecere, probabil, spre Niceea, pentru a lua parte la primul Conciliu ecumenic. Înstiintat de Dumnezeu în vis, a coborât în beciul unde hangiul aseza trupurite taiate ale copiilor într-un vas de lemn; vazându-se descoperit, a cazut la pamânt de groaza. Sfântul Nicolae a facut semnul sfintei Cruci si deodata copiii au revenit la viata, ca dintr-un somn adânc, si au înconjurat cu drag pe batrânul episcop. Apoi s-a îndreptat spre calaul lipsit de inima si l-a ajutat sa-si recunoasca greseala si sa se împace cu Dumnezeu. În amintirea acestei minuni, ziua Sfântului Nicolae a devenit pentru multi copii zi de mare sarbatoare.

Si marinarii îl cinstesc pe Sfântul Nicolae ca ocrotitor al lor, deoarece se spune ca pe când era înca în viata a fost invocat în gând de marinarii aflati într-o mare primejdie si el s-a aratat în mijlocul lor si a linistit uraganul, precum si furtuna din sufletele lor. Consemnarea în cronici a acestor fapte si istorisirea lor din generatie în generatie pastreaza vie icoana sufletului plin de bunatate al Sfântului Nicolae, trecut din aceasta lume pe la jumatatea secolului al IV-lea, si reamintesc marea porunca a dragostei fata de aproapele.

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndragite si mai raspândite, chiar din antlchitate. El este format din cuvintele grecesti: nike = victorie, biruinta, si: Jaos = popor, si are întelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios"( Sarbatoarea lui are si numele de Sin Nicoara, o posibila derivatie din "Sanctus Nicolaus"). În limba româna are foarte multe variante, datorate grupurilor lingvistice diferite prin care au ajuns la noi. Mai frecvente sunt: Nicolae, Nicolaie, Niculai, Neculai, Nicolita, Colita, Neculuta, Niculaita, Necula, Nica, Nicu, Naie, Naica, Naita, Laie, Nicorici, Nicorita, Sânicoara, Nicke), Klaus, Nils, Miklos, Miki, Miklo, Nikolai, Mikola; pentru femei: Nicoleta, Nicorina, Nicola, Coletta, etc. Cei care poarta aceste prenume au prilejul sa-si aminteasca din viata Sfântului Neculai ca cea mai frumoasa biruinta este biruinta asupra egoismului. (sursa wikipedia)

Prayers